percheziționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERCHEZIȚIONÁ, percheziționez, vb. I.
Tranz. A efectua o percheziție, a supune unei percheziții o persoană, o locuință, ♦
P. gener. A scotoci. [
Pr.:
-ți-o-. –
Var.:
perchiziționá vb. I] – Din
fr. perquisitionner.