percheziționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERCHEZIȚIONÁ, percheziționez, vb. I.
Tranz. A efectua o percheziție, a supune unei percheziții o persoană, o locuință, ♦
P. gener. A scotoci. [
Pr.:
-ți-o-. –
Var.:
perchiziționá vb. I] – Din
fr. perquisitionner.percheziționa (Dicționar de neologisme, 1986)PERCHEZIȚIONÁ vb. I. tr. A face o percheziție. [Pron.
-ți-o-, var.
perchiziționa vb. I. / < fr.
perquisitionner].
percheziționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERCHEZIȚIONÁ vb. tr. a face o percheziție. (< fr.
perquisitionner)
percheziționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PERCHEZIȚIONÁ vb. I
v. perchiziționa.