peninsulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENÍNSULĂ, peninsule, s. f. Întindere de pământ care înaintează adânc în mare ca o prelungire a uscatului, rămânând înconjurată din trei părți de apă. – Din
lat. peninsula, fr. péninsule.peninsulă (Dicționar de neologisme, 1986)PENÍNSULĂ s.f. Întindere mare de pământ care înaintează în mare, fiind înconjurată din trei părți de apă. [< lat.
peninsula, fr.
péninsule].
peninsulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PENÍNSULĂ s. f. întindere de pământ care înaintează în mare. (< fr.
péninsule, lat.
paeninsula)
peninsulă (Dicționaru limbii românești, 1939)*penínsulă f., pl.
e (lat.
paeninsula, d.
paene, aproape, și
insula, insulă). Pămînt înconjurat din toate părțile de apă afară de o singură parte care o unește c´un pămînt maĭ mare, ca Spania, Italia, Moreĭa, Crimeĭa ș. a. V.
istm.peninsulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!penínsulă (pe-nin-/pen-in-) s. f.,
g.-d. art. penínsulei; pl. penínsulepeninsulă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)peninsulă f. țară înconjurată de mare, afară de o parte unde se împreună cu continentul:
peninsula iberică, pirineică, balcanică.peninsulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PENINSÚLĂ, peninsule, s. f. întindere de pământ care înaintează adânc în mare ca o prelungire a uscatului, rămânând înconjurată din trei părți de apă. —
Din lat. peninsula, fr. péninsule.