peninsular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENINSULÁR, -Ă, peninsulari, -e, adj. Care aparține unei peninsule, privitor la o peninsulă, care se află pe o peninsulă; de peninsulă, caracteristic unei peninsule. ♦ (Substantival) Locuitor al unei peninsule. ♦
Spec. Care este caracteristic Peninsulei Italice ori Iberice sau italienilor ori spaniolilor. ♦ (Substantivat,
m.) Italian. – Din
fr. péninsulaire.peninsular (Dicționar de neologisme, 1986)PENINSULÁR, -Ă adj. Care se află pe o peninsulă; de peninsulă. //
s.m. și f. Locuitor al unei peninsule. [Cf. fr.
péninsulaire].
peninsular (Marele dicționar de neologisme, 2000)PENINSULÁR, -Ă adj. 1. (și s. m. f.) (locuitor) al unei peninsule. 2. în formă de peninsulă. (< fr.
péninsulaire)
peninsular (Dicționaru limbii românești, 1939)*peninsulár, -ă adj. De saŭ din peninsulă:
pămînt peninsular.peninsular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!peninsulár (pe-nin-/pen-in-) adj. m.,
pl. peninsulári; f. peninsuláră, pl. peninsulárepeninsular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PENINSULÁR, -Ă, peninsulari, -e, adj. Care aparține unei peninsule, privitor Ia o peninsulă, care se află pe o peninsulă; de peninsulă, caracteristic unei peninsule. ♦ (Substantivat) Locuitor al unei peninsule. ♦
Spec. Care este caracteristic Peninsulei Italice ori Iberice sau italienilor ori spaniolilor. ◊ (Substantivat) Italian. — Din
fr. péninsulaire.