pendant (Dicționar de neologisme, 1986)
PENDÁNT s.n. v. pandant.
pendant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pendánt n., pl. e (fr. pendant, d. pendre, a sta atîrnat, a spînzura). Lucru saŭ persoană care trebuĭe să formeze părechea [!] altuĭa: risipitoru e pendantu avaruluĭ.
pendant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pendant n. se zice de două obiecte menite a figura împreună spre a se corespunde prin simetrie.