penaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENÁJ, penaje, s. n. 1. Totalitatea penelor
1 unei păsări.
2. Mănunchi de pene (colorate) servind ca podoabă la un chipiu, la un coif etc., panaș. [
Pl. și:
penajuri] – Din
fr. pennage.penaj (Dicționar de neologisme, 1986)PENÁJ s.n. 1. Totalitatea penelor unei păsări.
2. Podoabă formată dintr-un mănunchi de pene care se purta la chipiu, la pălărie. [Var.
penagiu s.n. / < fr.
pennage].
penaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)PENÁJ s. n. 1. totalitatea penelor unei păsări. 2. mănunchi de pene care se purta ca podoabă la chipiu, la pălărie. (< fr.
pennage)
penaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)penáj s. n.,
pl. penájepenaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PENÁJ, penaje, s. n. 1. Totalitatea penelor1 unei păsări.
2. Mănunchi de pene (colorate) servind ca podoabă la un chipiu, la un coif etc.; panaș. [
Pl. și:
penajuri] – Din
fr. pennage.