pena (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PENÁ, penez, vb. I.
Tranz. (
Jur.; rar) A penaliza (
1). – Din
penă.pena (Dicționar de neologisme, 1986)PENÁ vb. I. tr. (
Jur.) A penaliza. [< fr.
peiner].
pena (Marele dicționar de neologisme, 2000)PENÁ vb. tr. (jur.) a penaliza. (< fr.
peiner)
pena (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pená (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
peneázăpena (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (
Jur.; rar) A penaliza
(1). — Din
penă.