pelinaș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PELINÁȘ,pelinași, s. m., pelinașe, s. f. 1. S. m. Diminutiv al lui pelin (1). 2. S. n. Diminutiv al lui pelin (2). – Pelin + suf. -aș.
pelinaș(Dicționaru limbii românești, 1939) pelináș n., pl. e (dim. d. pelin, de unde și bg. pelinaš). Fam. Pelin de băut: ĭa dă´n coace [!] un pelinaș (un pahar de pelin)!
pelinaș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pelináș1 (plantă) s. m.
pelinaș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pelináș2 (băutură) (fam.) s. n., (sorturi) pl. pelináșe
pelinaș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) PELINÁȘ,pelinași, s.m,,pelinașe, s. f. 1. S. m. Diminutiv al lui pelin(1). 2. S. n. Diminutiv al lui pelin(2). — Pelin + suf -aș.