peliculogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PELICULOGÉN, -Ă, peliculogeni, -e, adj. Care, aplicat în stare lichidă pe suprafața unui corp solid, formează pe acesta o peliculă. – De la
peliculă.peliculogen (Dicționar de neologisme, 1986)PELICULOGÉN, -Ă adj. (
Despre materiale) Care are calitatea de a forma pelicule (
1). //
s.n.pl. Denumire generică pentru lacuri, vopsele, emailuri, capabile să formeze pelicule. [< fr.
pelliculogène].
peliculogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)PELICULOGÉN, -Ă adj. (despre substanțe organice; și s.n.) care, aplicat pe un corp solid, formează pelicule. (< fr.
pelliculogène)
peliculogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)peliculogén adj. m.,
pl. peliculogéni; f. peliculogénă, pl. peliculogénepeliculogen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PELICULOGÉN, -Ă, peliculogeni, -e, adj. Care, aplicat în stare lichidă pe suprafața unui corp solid, formează pe acesta o peliculă. — De la
peliculă.