pelinariță - explicat in DEX

pelinariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PELINÁRIȚĂ, pelinarițe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă și cu flori galbene, folosită în medicină pentru proprietățile ei tonice (Artemisia vulgaris) – Pelin + suf. -ariță.

pelinariță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PELINÁRIȚĂ (‹ pelin) s. f. Plantă erbacee perenă, din familia compozitelor înaltă de 50-150 cm, cu frunze bicolore și cu flori galbene (Artemisia vulgaris); pelin negru. Este folosită în medicina umană și veterinară, având proprietăți diuretice, vermifuge, antiinflamatoare, laxative etc.

pelinariță (Dicționaru limbii românești, 1939)
pelináriță f., pl. e (d. pelin). O plantă amară și tonică din familia pelinuluĭ și cam asemenea cu el la aspect, numită în Trans. și pelin negru (artemisia vulgáris).

pelinariță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pelináriță s. f., g.-d. art. pelináriței; pl. pelinárițe

pelinariță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PELINÁRIȚĂ, pelinarițe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă și cu flori galbene, folosită în medicină pentru proprietățile ei tonice (Artemisia vulgaris) — Pelin + suf -ariță.