peliculă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PELÍCULĂ, pelicule, s. f. 1. Bandă subțire și flexibilă de celuloid sau din alt material sintetic, acoperită cu un strat de substanță fotosensibilă, întrebuințată în industria fotografică și în cinematografie; film.
2. Strat subțire dintr-o anumită substanță depus pe suprafața altei substanțe.
3. Membrană foarte subțire. – Din
fr. pellicule.peliculă (Dicționar de neologisme, 1986)PELÍCULĂ s.f. 1. Membrană (foarte) subțire.
2. Strat subțire dintr-o substanță, depus pe suprafața unei alte substanțe; pieliță.
3. Film. [< fr.
pellicule].
peliculă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PELÍCULĂ s. f. 1. membrană foarte subțire. 2. strat subțire dintr-o substanță, depus pe suprafața unui corp; pieliță. 3. film. (< fr.
pellicule, lat.
pellicula)
peliculă (Dicționaru limbii românești, 1939)*películă f., pl.
e. (lat.
pellicula, pelcică). Pelcică, peliță, membrană. Bucățică de pele care cade din cap:
mătreața se compune din pelicule saŭ descŭamațiunĭ.peliculă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)películă s. f.,
g.-d. art. películei; pl. películepeliculă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)peliculă f. pieliță.
peliculă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PELÍCULĂ, pelicule, s. f. 1. Bandă subțire și flexibilă de celuloid sau din alt material sintetic, acoperită cu un strat de substanță fotosensibilă, folosită în industria fotografică și în cinematografie; film.
2. Strat subțire dintr-o anumită substanță depus pe suprafața altei substanțe.
3. Membrană foarte subțire. — Din
fr. pellicule.