pedepsitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEDEPSITÓR, -OÁRE, pedepsitori, -oare, adj. (Rar) Care pedepsește; care constituie o pedeapsă. –
Pedepsi +
suf. -tor.pedepsitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pedepsitór (rar)
adj. m.,
pl. pedepsitóri; f. sg. și
pl. pedepsitoárepedepsitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pedepsitor a. care pedepsește:
potop trimes din ceruri cu foc pedepsitor AL.
pedepsitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEDEPSITÓR, -OÁRE, pedepsitori, -oare, adj. (Rar) Care pedepsește; care constituie o pedeapsă. —
Pedepsi +
suf. -tor.