pedepsire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEDEPSÍRE, pedepsiri, s. f. Acțiunea de
a pedepsi (
1) și rezultatul ei; condamnare, osândire, sancționare;
p. ext. pedeapsă. –
V. pedepsi.pedepsire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pedepsíre s. f.,
g.-d. art. pedepsírii; pl. pedepsíripedepsire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEDEPSÍRE, pedepsiri, s. f. Acțiunea de
a pedepsi (1) și rezultatul ei; condamnare, osândire, sancționare;
p. ext. pedeapsă. —
V. pedepsi.