pedepsie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEDEPSÍE, pedepsii, s. f. (
Pop.) Epilepsie. – Contaminare între
epilepsie și
pedeapsă.pedepsie (Dicționaru limbii românești, 1939)pedepsíe, V.
epilepsie.pedepsie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pedepsíe (
pop.)
s. f.,
art. pedepsía, g.-d. pedepsíi, art. pedepsíeipedepsie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pedepsie f.
pop. Mold. epilepsie (considerată de popor ca o pedeapsă divină):
la unii le umblau buzele, parcă erau cuprinși de pedepsie CR.
pedepsie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEDEPSÍE, pedepsii, s. f. (
Pop.) Epilepsie. — Contaminare între
epilepsie și
pedeapsă.