pedeapsă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEDEÁPSĂ, pedepse, s. f. 1. Măsură de represiune, sancțiune aplicată celui care a săvârșit o greșeală;
spec. măsură de constrângere prevăzută de lege și aplicată cuiva de o instanță judecătorească drept sancțiune pentru o infracțiune; condamnare, osândă; situație în care se află cel pedepsit, condamnat.
2. Fig. Suferință (fizică sau morală), chin, supliciu; necaz, nenorocire. – Din
pedepsi (derivat regresiv).
pedeapsă (Dicționaru limbii românești, 1939)pedeápsă și (vechĭ)
pedépsă f., pl.
epse (ngr.
pédepsis și
pedevsis [vgr.
paideusis], educațiune, învățătură, pedeapsă, d.
pedévo [vgr.
paideúo], educ, pedepsesc; vsl.
pedepsiĭa, pedeapsă).
Vechĭ. Educațiune.
Azĭ. Bătaĭe, arest, ucidere, amendă saŭ alt chin fizic saŭ moral aplicat cuĭva pentru o crimă, un delict, o greșală [!], o neglijență saŭ pentru lene:
pedeapsa trebuĭe să fie proporțională cu greșala. Pedeapsă capitală, moarte.
Pedeapsa eternă, chinurile ĭaduluĭ.
Pedeapsa orĭ
mînia luĭ Dumnezeŭ, mare nenorocire, cataclizm (incendiŭ, vijălie [!], potop, cutremur ș. a.). Chin, caznă, canon, suferință:
ce pedeapsă pe capu luĭ !pedeapsă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pedeápsă s. f.,
g.-d. art. pedépsei; pl. pedépsepedeapsă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pedeapsă f.
1. aplicare de mijloace ce produc durere spre a corija pe un culpabil:
și-a luat pedeapsa; 2. fig. mare nenorocire:
pedeapsa lui D-zeu. Pedepsele pentru crime sunt: munca silnică, recluziunea, detențiunea, degradațiunea civică; pentru delicte și contravențiuni: închisoarea și amenda. [Gr. mod. PAÍDEVSIS, instrucțiune: pedeapsa e concepută ca o învățătură menită a îndrepta și cuminți (v.
pedepsì)].
pedeapsă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEDEÁPSĂ, pedepse, s. f. 1. Măsură de represiune, sancțiune aplicată celui care a săvârșit o greșeală;
spec. măsură de constrângere prevăzută de lege și aplicată cuiva de o instanță judecătorească drept sancțiune pentru o infracțiune; condamnare, osândă; situație în care se află cel pedepsit, condamnat.
2. Fig. Suferință (fizică sau morală), chin, supliciu; necaz, nenorocire. — Din
pedepsi (derivat regresiv).