pedel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PEDÉL, pedeli, s. m. (
Înv., rar) Portar sau om de serviciu la o instituție de învățământ. – Din
germ. Pedell.pedel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pedél (pedéli), s. m. – Aprod; portar.
Germ. Pedell, cf. sp. bedel, rus. pedelĭ.pedel (Dicționaru limbii românești, 1939)*pedél m., pl.
lĭ (rus.
pedélĭ, d. germ.
pedell). Servitor saŭ portar la o universitare orĭ la o școală maĭ înaltă.
pedel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pedél (
înv.)
s. m.,
pl. pedélipedel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pedel m. servitor la o Universitate.
pedel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PEDÉL, pedeli, s. m. (
Înv.) Portar sau om de serviciu la o instituție de învățământ. — Din
germ. Pedell.