pedeapsă - explicat in DEX

pedeapsă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PEDEÁPSĂ, pedepse, s. f. 1. Măsură de represiune, sancțiune aplicată celui care a săvârșit o greșeală; spec. măsură de constrângere prevăzută de lege și aplicată cuiva de o instanță judecătorească drept sancțiune pentru o infracțiune; condamnare, osândă; situație în care se află cel pedepsit, condamnat. 2. Fig. Suferință (fizică sau morală), chin, supliciu; necaz, nenorocire. – Din pedepsi (derivat regresiv).

pedeapsă (Dicționaru limbii românești, 1939)
pedeápsă și (vechĭ) pedépsă f., pl. epse (ngr. pédepsis și pedevsis [vgr. paideusis], educațiune, învățătură, pedeapsă, d. pedévo [vgr. paideúo], educ, pedepsesc; vsl. pedepsiĭa, pedeapsă). Vechĭ. Educațiune. Azĭ. Bătaĭe, arest, ucidere, amendă saŭ alt chin fizic saŭ moral aplicat cuĭva pentru o crimă, un delict, o greșală [!], o neglijență saŭ pentru lene: pedeapsa trebuĭe să fie proporțională cu greșala. Pedeapsă capitală, moarte. Pedeapsa eternă, chinurile ĭaduluĭ. Pedeapsa orĭ mînia luĭ Dumnezeŭ, mare nenorocire, cataclizm (incendiŭ, vijălie [!], potop, cutremur ș. a.). Chin, caznă, canon, suferință: ce pedeapsă pe capu luĭ !

pedeapsă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pedeápsă s. f., g.-d. art. pedépsei; pl. pedépse

pedeapsă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pedeapsă f. 1. aplicare de mijloace ce produc durere spre a corija pe un culpabil: și-a luat pedeapsa; 2. fig. mare nenorocire: pedeapsa lui D-zeu. Pedepsele pentru crime sunt: munca silnică, recluziunea, detențiunea, degradațiunea civică; pentru delicte și contravențiuni: închisoarea și amenda. [Gr. mod. PAÍDEVSIS, instrucțiune: pedeapsa e concepută ca o învățătură menită a îndrepta și cuminți (v. pedepsì)].

pedeapsă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PEDEÁPSĂ, pedepse, s. f. 1. Măsură de represiune, sancțiune aplicată celui care a săvârșit o greșeală; spec. măsură de constrângere prevăzută de lege și aplicată cuiva de o instanță judecătorească drept sancțiune pentru o infracțiune; condamnare, osândă; situație în care se află cel pedepsit, condamnat. 2. Fig. Suferință (fizică sau morală), chin, supliciu; necaz, nenorocire. — Din pedepsi (derivat regresiv).