pedagog - explicat in DEX

pedagog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PEDAGÓG, -Ă, pedagogi, -ge, s. m. și f. 1. Persoană cu pregătire specială, care se ocupă, teoretic și practic, cu munca didactică și educativă; educator. 2. Persoană care supraveghează și ajută pe elevi la pregătirea lecțiilor în anumite școli sau în internate. 3. (În antichitate) Sclav instruit care însoțea pe copiii stăpânului la școală și îi ajuta la învățătură. – Din fr. pédagogue, ngr. pedhagogós, lat. paedagogus, germ. Pädagog.

pedagog (Dicționar de neologisme, 1986)
PEDAGÓG, -Ă s.m. și f. Cel care instruiește, educă pe copii, pe tineri; (p. ext.) educator. ♦ Specialist în pedagogie. [Cf. fr. pédagogue, lat. paedagogus, gr. pais – copil, agogos – care conduce].

pedagog (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PEDAGÓG, -Ă s. m. f. 1. (ant.) sclav instruit care însoțea și învăța pe copiii stăpânului la școală. 2. cel care instruiește, educă pe copii, pe tineri; educator; (p. ext.) profesor. (< fr. pédagogue, lat. paedagogus, gr. paidagogia)

pedagog (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pedagóg, -oágă s. (vgr. paidagógos, d. pais, paidós, băĭat, și ágo, conduc. V. pedepsesc, demagog, sinagogă). Persoană care (într´o școală saŭ și într´o familie) supraveghează și educă copiiĭ fără a avea rolu de profesor. Profesor priceput în arta pedagogiiĭ saŭ care predă cursurĭ de pedagogie.

pedagog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pedagóg s. m., pl. pedagógi

pedagog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pedagog m. 1. cel ce prepară pe copii și poartă grijă de educațiunea lor; 2. cel ce s’ocupă cu pedagogia.

pedagog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PEDÁGOG, -Ă, pedagogi, -ge, s. m. și f. 1. Persoană cu pregătire specială, care se ocupă, teoretic și practic, cu munca didactică și educativă; educator. 2. Persoană care supraveghează și ajută pe elevi la pregătirea lecțiilor în anumite școli sau în internate. 3. (În Antichitate) Sclav instruit care însoțea pe copiii stăpânului la școală și îi ajuta la pregătirea lecțiilor. — Din fr. pédagogue, ngr. pedhagogos, lat. paedagogus, germ. Pädagog.