pătul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂTÚL2, pătuli, -e, adj. (În sintagmele)
Măr pătul (și substantivat,
m.) = specie de măr cu fructele galbene-verzui (cu pete roșii).
Măr pătul (și substantivat,
n.) = fructul mărului mai sus definit. – Din
germ. Batullen[apfel],
Batullen[baum].