pătul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂTÚL1, pătule, s. n. 1. Construcție cu pereții din șipci, din nuiele împletite etc., ridicată pe un postament la mică înălțime deasupra solului, care servește la păstrarea porumbului (în știuleți);
p. gener. hambar pentru cereale.
2. (
Pop.) Coteț (construit pe pari sau într-un copac) pentru păsările de curte; coteț pentru porumbei.
3. (
Pop.) Culcuș improvizat din frunze, din paie, din fân etc., care servește pentru dormit;
p. ext. pat rudimentar (și mic).
4. Un fel de podeț așezat pe pari la suprafața apei, de pe care se pescuiește.
5. Pătuiac.
6. Platformă înaltă construită pe stâlpi sau în copaci, care servește ca loc de observație (pentru paznici, pentru vânători etc.); –
Cf. lat. *patubulum (= patibulum).