patrontaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRONTÁȘ, patrontașe, s. n. (
Pop.) Cartușieră. – Din
germ. Patrontasche.patrontaș (Dicționaru limbii românești, 1939)patrontáș n., pl.
e (germ.
patrontasche, d.
patrone, cartuș, și
tasche, tașcă).
Trans. Barb. Cartușieră. – Și
pătrîntáș și
-táșcă (după
tașcă). Și´n Rom. liberă s´a zis
-taș (după rus.).
patrontaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patrontáș (
pop.)
(pa-tron-) s. n.,
pl. patrontáșepatrontaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)patrontaș n. cartușieră:
centuronul cu patrontașul. [Nemț. PATRONTASCHE].
patrontaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATRONTÁȘ, patrontașe, s. n. (
Pop.) Cartușieră. — Din
germ. Patrontasche.