patronimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATRONIMÍE s. f. Ramură a genealogiei care cercetează evoluția numelor după tată într-o familie. – De la
patronim.patronimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATRONIMÍE s. f. ramură a genealogiei care cercetează evoluția numelor după tată într-o familie. (< patronim + -ie)
patronimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATRONIMÍE s. f. Ramură a genealogiei care cercetează evoluția numelor după tată într-o familie. — De la
patronim.