pateră - explicat in DEX

pateră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PATÉRĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în antichitate la săvârșirea libațiilor. – Din fr. patère, lat. patera.

pateră (Dicționar de neologisme, 1986)
PATÉRĂ s.f. 1. (Ant.) Vas plat în formă de farfurie, întrebuințat la libații. 2. Cuier. 3. (Electr.) Rozetă. [< lat. patera, cf. fr. patère].

pateră (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PATÉRĂ s. f. 1. (ant.) vas ritual în formă de farfurie, la libații. 2. cuier. 3. (electr.) rozetă. (< fr. patère, lat. patera)

pateră (Dicționaru limbii românești, 1939)
*páteră f., pl. e (lat. pátera, id.). Cupă la vechiĭ Romanĭ.

pateră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
patéră (cupă, cuier) s. f., g.-d. art. patérei; pl. patére

patèră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
patèră f. cupă de bronz sau de argilă întrebuințată de cei vechi în sacrificii: purtând în mâini patere și vasele de taină NAUM.

pateră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PATÉRĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în Antichitate la săvârșirea libațiilor. — Din fr. patère, lat. patera.