pateric - explicat in DEX

pateric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție. – Din sl. paterikŭ.

pateric (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
pateríc (pateríce), s. n. – Cartea cu viețile sfinților părinți. Mgr. πατεριϰόν, parțial prin sl. paterikŭ. Cf. pateriță (mr., megl. pătăriță), s. f. (cîrjă de prelat), din ngr. πατερίτσα, cf. bg., rus. paterica, sb. pȁtarica (Vasmer, Gr., 112).

pateric (Dicționaru limbii românești, 1939)
pateríc n., pl. urĭ și e (ngr. paterikón, d. patéras, tată, părinte; rus. paterik). Carte care conține biografia sfinților saŭ sihaștrilor. V. otecĭnic, patrologie.

pateric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pateríc s. n., pl. pateríce

pateric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pateric n. colecțiune de viețile cuvioșilor pusnici. [Gr. mod. PATERIKÓN (din PATÉRAS, părinte)].

pateric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție. — Din sl. paterikŭ.