patern - explicat in DEX

patern (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PATÉRN, -Ă, paterni, -e, adj. Care aparține tatălui, privitor la tată, de tată, părintesc; după tată. ♦ (Adverbial) Ca un tată, cu sentimente de tată. – Din fr. paterne, lat. paternus.

patern (Dicționar de neologisme, 1986)
PATÉRN, -Ă adj. De tată, al tatălui; părintesc; paternal. [Cf. fr. paterne, lat. paternus].

patern (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PATÉRN, -Ă adj. care aparține tatălui, de tată. (< fr. paterne, lat. paternus)

patern (Dicționaru limbii românești, 1939)
*patérn, -ă adj. (lat. páternus, d. pater, tată). De tată, părintesc: ĭubire paternă. Părintesc, al părinților: casa paternă.

patern (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
patérn adj. m., pl. patérni; f. patérnă, pl. patérne

patern (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
patern a. părintesc.

patern (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PATÉRN, -Ă, paterni, -e, adj. Care aparține tatălui, privitor la tată, de tată, părintesc; după tată. ♦ (Adverbial) Ca un tată, cu sentimente de tată. — Din fr. paterne, lat. paternus.