pateră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PATÉRĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în antichitate la săvârșirea libațiilor. – Din
fr. patère, lat. patera.pateră (Dicționar de neologisme, 1986)PATÉRĂ s.f. 1. (
Ant.) Vas plat în formă de farfurie, întrebuințat la libații.
2. Cuier.
3. (
Electr.) Rozetă. [< lat.
patera, cf. fr.
patère].
pateră (Marele dicționar de neologisme, 2000)PATÉRĂ s. f. 1. (ant.) vas ritual în formă de farfurie, la libații. 2. cuier. 3. (electr.) rozetă. (< fr.
patère, lat.
patera)
pateră (Dicționaru limbii românești, 1939)*páteră f., pl.
e (lat.
pátera, id.). Cupă la vechiĭ Romanĭ.
pateră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)patéră (cupă, cuier)
s. f.,
g.-d. art. patérei; pl. patérepatèră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)patèră f. cupă de bronz sau de argilă întrebuințată de cei vechi în sacrificii:
purtând în mâini patere și vasele de taină NAUM.
pateră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PATÉRĂ, patere, s. f. Vas asemănător cu o farfurioară puțin adâncită, folosit în Antichitate la săvârșirea libațiilor. — Din
fr. patère, lat. patera.