pat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAT1, paturi, s. n. 1. Mobilă de lemn sau de metal, prevăzută de obicei cu somieră sau cu saltea;
p. ext. mobila împreună cu lenjeria, cu așternutul respectiv; așternut, culcuș: crivat. ◊
Expr. A face patul =
a) a pune așternutul pe pat pentru dormit;
b) a strânge așternutul de pe pat.
A strânge patul = a strânge, a aduna așternutul în care s-a dormit.
A cădea bolnav la pat = a se îmbolnăvi (grav).
A fi pe patul de moarte (sau
pe patul morții) = a fi pe punctul de a muri, a fi în agonie, în comă.
A muri în patul său = a muri în casa sa, a nu muri între străini.
A boli în pat = a zăcea greu bolnav.
A părăsi patul = a se face sănătos după o boală grea; a se restabili.
2. (
Pop.) Targă, năsălie.
3. (
Pop.) Răsadniță.
4. Parte a unei instalații sau a unui sistem tehnic cu fața superioară plană și aproximativ orizontală, pe care se reazemă (și alunecă) materiale sau anumite părți ale instalației sau ale sistemului tehnic.
5. Partea de lemn a puștii (sau a pistolului), pe care sunt fixate mecanismul și țeava și care servește la imobilizarea armei în poziția dorită în timpul tragerii. ♦ (Sport) Planșetă de pe care se execută trageri la tir.
6. Strat de material, orizontal sau înclinat, cu fața superioară aproximativ plană, pe care se reazemă de obicei alte materiale. ◊
Pat de cale ferată = strat de balast pe care se așază traversele de cale ferată. ♦ Partea mai joasă a unui teren. a unei depresiuni.
7. Strat din ceva.
8. Albie, matcă. – Din
ngr. pátos „drum bătut”.
pat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAT2, paturi, s. n. (La jocul de șah) Situație în care un jucător, fără a fi în poziție de șah, nu mai poate face nici o mișcare și este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. – Din
fr. pat.pat (Dicționar de neologisme, 1986)-PAT Element secund de compunere savantă cu semnificația „bolnav”. [< fr.
-pathe, it.
-pato].
pat (Dicționar de neologisme, 1986)PAT s.n. Situație la jocul de șah, în care un jucător, nemaiputând să deplaseze regele fără a intra în șah, este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. / < fr.
pat, it.
patta].
pat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAT1 s. n. (șah) situație în care un jucător, nemaiputând să deplaseze regele fără a intra în șah, este obligat să înceteze, partida declarându-se remiză. (< fr.
pat)
pat (Marele dicționar de neologisme, 2000)-PÁT2 elem. pato-.
pat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pat (páturi), s. n. –
1. Strat, bază, sol. –
2. Mobilă de dormit; așternut. –
3. Partea de lemn a puștii sau a tunului. –
Mr.,
megl. pat. Lat. pactum, din
pangĕre „a stabili”,
cf. it. patto „așternut de paie”,
pattume „pat”,
impatto „așternut pentru vite”,
impattare „a așterne la vite” (H. Meyer,
Vox Rom., X, 73-86;
cf. REW 6138a). Rezultatul normal, *
papt, trebuie să fi pierdut un
p, prin disimilare, ca în
botez, sau prin încrucișare cu
gr. πάτος „fund”, „strat de adîncime”,
cf. gr. πάτος „drum pietruit” (Meyer,
Alb. St., IV, 73; Candrea-Dens., 1356; Tiktin; Philippide, II, 726; Capidan, 217; Graur,
BL, V, 73; Rohlfs,
ZRPh., LXVII, 300),
cf. sb. pàtos „laviță” și de asemeni
sb.,
cr. pät „sul de căpătîi”,
ven. pato, pe care Vasmer,
Gr., 112, îl reduce totuși la
gr. πατερόν „căpătîi la pat”(pentru relația semantică a lui „căpătîi” cu „pat”,
cf. fr. sommier, traversin). În realitate, atît etimonul
lat., cît și cel
gr. par să constituie în sine explicații suficiente pentru
rom. Pentru ideea de „pat” derivată din cea de „a întinde”,
cf. plapumă, plocat. Următoarele ipoteze nu par să aibă rezultat: din
mag. pad „bancă” (Cihac, II, 723); din dacică (Hasdeu,
Col. lui Traian, 1873, 112); din
lat. pătu(u)m, în loc de
pătŭlum (Tagliavini,
Studi rum., III, 86); din
lat. *
păvatum în loc de
pavitum (Candrea,
Éléments, 10; Pascu,
Beiträge, 19; Pascu,
Lat. Elem., 276).
Der. supat, adv. (dedesubtul patului), în loc de
sub pat; pătui, vb. (a tortura);
pătuc (
var. pătulean, pătucel, pătuiac),
s. n. (pătuț);
pătuiag, s. n. (pătul),
dim. al lui
pătui; pătul, s. n. (construcție rudimentară fixată pe pari; un fel de placă de lemn așezată într-un copac pentru paznici sau pentru păsări de curte; un fel de podeț așezat în mijlocul apei pe care stă pescarul; grînar, hambar), din
pătui (Byck-Graur,
BL, I, 23;
cf. Tiktin) sau mai probabil formație regresivă de la
pătuleț (pat mic);
pătuli, vb. (a depozita bucatele în hambar), pe care Scriban îl pune în legătură în mod echivoc cu
sl. potuliti „a rîndui”;
pătulaș, s. n. (porumbar așezat între crengile unui copac);
patașcă, s. f. (targă, năsălie), cu
suf. sl. -așcă (relație propusă de Cihac, II, 248, cu
rus. tačka, sau de Tiktin cu
fr. patache, este dubioasă). –
Cf. pătură. – Din
rom. provine
bg. pat (Capidan,
Raporturile, 224).
pat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)PAT futelniță, ilău, țambal.
pat (Dicționaru limbii românești, 1939)1) pat n., pl.
urĭ (mgr.
pátos, paviment, d.
pató, calc. V.
patos 1, peripatetic, punte). Culcuș, așternut pe care te culcĭ ca să dormĭ:
pat de fîn. Mobilă de lemn saŭ de fer [!] (crivat) pe care puĭ așternutu și te culcĭ. Targă (Vest).
Patu puștiĭ, lemnu pe care se sprijină țeava.
Patu războĭuluĭ (de țesut), cadru pe care e așezat el.
Patu rîuluĭ, albia rîuluĭ.
A cădea bolnav la pat, a te culca în pat din cauza boaleĭ:
a căzut la pat, e bolban la pat. A dormi în pat, a dormi de-a binele [!], (învălit [!]).
A dormi pe pat, a dormi numaĭ culcat pe așternut, neînvălit și pe puțin timp. – Dim.
păteac n., pl.
ece (ca
drumeac, rădeac, sfredeleac),
pătișór, pl.
oare; pătuc, -él, pătuț, pătuleț, pl.
e; pătucean, păticean, pătcean, pl.
ene.pat (Dicționaru limbii românești, 1939)2) pat, pățit v. tr. V.
pățesc.