pasivitate - explicat in DEX

pasivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PASIVITÁTE s. f. 1. Stare a celui pasiv (I 1); lipsă de activitate, de inițiativă, de interes; renunțare la acțiune; inactivitate; resemnare. 2. Însușire a unor metale sau aliaje de a nu fi atacate de unii acizi concentrați. – Din fr. passivité, germ. Passivität.

pasivitate (Dicționar de neologisme, 1986)
PASIVITÁTE s.f. 1. Caracterul, starea a ceea ce este pasiv; inactivitate, delăsare. 2. Proprietate a unor metale (fier, crom etc.) de a nu putea fi atacate de unii acizi decât când aceștia sunt diluați. [Cf. fr. passivité].

pasivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PASIVITÁTE s. f. 1. dispoziție, stare a celui pasiv; inactivitate, delăsare; pasivism. 2. proprietate a unor metale sau aliaje de a nu putea fi atacate de unii acizi decât când sunt diluați. (< fr. passivité, germ. Passivität)

pasivitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pasivitáte f. (d. pasiv; fr. passivité). Starea de a fi pasiv: pasivitate politică.

pasivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pasivitáte s. f., g.-d. art. pasivitắții

pasivitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pasivitate f. starea celui pasiv.

pasivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PASIVITÁTE s. f. 1. Stare a celui pasiv (I 1); lipsă de activitate, de inițiativă, de interes; renunțare la acțiune; inactivitate; resemnare. 2. Însușire a unor metale sau aliaje de a nu fi atacate de unii acizi concentrați. — Din fr. passivite, germ. Passivität.