pasivism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PASIVÍSM s. n. (Rar) Atitudine a omului pasiv (
I 1); tendință spre pasivitate. –
Pasiv +
suf. -ism.pasivism (Dicționar de neologisme, 1986)PASIVÍSM s.n. 1. Atitudinea celui pasiv; tendință spre pasivitate. [Cf. it.
passivismo, germ.
Passivismus].
pasivism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PASIVÍSM s. n. pasivitate (1). (< it.
passivismo, germ.
Passivismus)
pasivism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PASIVÍSM (‹
germ.)
s. n. 1. Pasivitate (
1).
2. Tactică politică adoptată în 1869-1905, de membrii Partidului Național Român din Transilvania, la conferința de constituire de la Miercurea Ciuc, prin care, nerecunoscând alipirea Transilvaniei la Ungaria și și dualismul austro-ungar, au hotărât boicotarea alegerilor din Ungaria.
pasivism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pasivísm s. n.pasivism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PASIVÍSM s. n. (Rar) Atitudine a omului pasiv
(I 1); tendință spre pasivitate. —
Pasiv +
suf. -ism.