pasivizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PASIVIZÁRE, pasivizări, s. f. (
Chim.) Acțiunea de
a (se) pasiviza și rezultatul ei. –
V. pasiviza.pasivizare (Dicționar de neologisme, 1986)PASIVIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) pasiviza; tratare prin fosfatare a unor metale înainte de vopsire pentru a le face pasive; pasivizație. [<
pasiviza].
pasivizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pasivizáre s. f.,
g.-d. art. pasivizắrii; pl. pasivizắripasivizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PASIVIZÁRE, pasivizări, s. f. (
Chim.) Acțiunea de
a (se) pasiviza și rezultatul ei. —
V. pasiviza.