păscare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂSCÁRE, păscări, s. f. (
Pop.)
1. Păscut; loc de păscut, pășune.
2. (La oină) Situația, atribuția celui (sau celor) care trebuie să servească pe cel (sau pe cei) de la bătaie. –
V. paște1.