pascalie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PASCALÍE, pascalii, s. f. 1. Calendar bisericesc special, cu ajutorul căruia se poate stabili cu mult înainte data Paștilor și a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe.
2. Carte astrologică populară cu ajutorul căreia se crede că se poate ghici viitorul cuiva. – Din
ngr. pashálion.pascalie (Dicționaru limbii românești, 1939)pascalíe și (pop.)
păscălíe f. (mgr.
pashalia). Calendar perpetuŭ după care se poate afla data Pașteluĭ în orĭ-ce an. Carte populară astrologică de ghicit norocu fiecăruĭa.
Fig. A-țĭ perde [!] pascaliile, a te încurca în socotelĭ, a te zăpăci. – Vechĭ și
pashálie. V.
indicțiune și
crug.pascalie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pascalíe s. f.,
art. pascalía, g.-d. art. pascalíei; pl. pascalíi, art. pascalíilepascalie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pascalie f.
1. calendar perpetuu cu indicațiuni astrologice (după cari se poate hotărî data sărbătorii Paștilor pentru orice an);
2. carte de ghicit norocul fiecăruia;
3. fig. a-și pierde pascaliile, a face erori de calcul (cf.
a-și pierde călindarul). [Gr. mod. PASHALIA, Paști].
pascalie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PASCALÍE, pascalii, s. f. 1. Calendar bisericesc special, cu ajutorul căruia se poate stabili cu mult înainte data Paștilor și a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe.
2. Carte astrologică populară cu ajutorul căreia se crede că se poate ghici viitorul cuiva. — Din
ngr. pashálion.