păscare - explicat in DEX

păscare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PĂSCÁRE, păscări, s. f. (Pop.) 1. Păscut; loc de păscut, pășune. 2. (La oină) Situația, atribuția celui (sau celor) care trebuie să servească pe cel (sau pe cei) de la bătaie. – V. paște¹.

păscare (Dicționaru limbii românești, 1939)
păscáre f. (d. pasc, ca născare d. nasc). Acțiunea de a paște, păscut. Pășune.

păscare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
păscáre (pop.) s. f., g.-d. art. păscắrii; pl. păscắri

păscare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PĂSCÁRE, păscări, s. f. (Pop.) 1. Păscut; loc de păscut, pășune. 2. (La oină) Situația, atribuția celui (sau celor) care trebuie să servească pe cel (sau pe cei) de la bătaie. — V. paște¹.