pasager - explicat in DEX

pasager (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc., persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager.

pasager (Dicționar de neologisme, 1986)
PASAGÉR, -Ă s.m. și f. Călător (mai ales cu trenul). // adj. Trecător. [< fr. passager].

pasager (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PASAGÉR, -Ă I. s. m. f. călător cu un mijloc de transport, cu vaporul etc. II. s. n. navă de pasageri (I). III. adj., adv. trecător. (< fr. passager)

pasager (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pasagér, -ă adj. (fr. passager, d. passage, trecere). Trecător, caduc, pe puțin timp (Barb.): fericire pasageră. S. m. și f. Călător, maĭ ales pe distanțe micĭ (de ex., în tranvaĭ [!]).

pasager (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére

pasager (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pasager m. călător în treacăt.

pasager (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și fi, s. n., adj. 1. S. m. și fi Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. — Din fr. passager.