pasagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PASÁGIU s. n. v. pasaj.pasagiu (Dicționar de neologisme, 1986)PASÁGIU s.n. v.
pasaj.
pasagiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PASÁGIU s. n. v. pasaj.pasagiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*paságiŭ și (ob.)
pasáj n., pl.
e (it.
passaggio și fr.
passage, trecere. V.
pas 4). Stradelă acoperită orĭ nu și rezervată numaĭ pedeștrilor (curat rom.
trecătoare). Un loc oare-care dintr´o carte:
un pasagiŭ din Evanghelie.