pasămite (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁSĂMITE adv. (
Pop.) Pesemne, probabil, se pare, se vede că...; într-adevăr. –
Păsa1 + mite (
înv. „darămite”,
et. nec.).
pasămite (Dicționaru limbii românești, 1939)pásă-mi-te saŭ
pasămite adv. (d.
pas 4. V.
mi-te).
Vest. Fam. Cînd colo, în realitate, după cum văzuĭ:
pasă-mi-te, el murise! El murise, pasă-mi-te!pasămite (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pásămite (
pop.)
adv.pasămite (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pasă-mi-te adv. se vede, pare că:
pasă-mi-te ea pierduse un oscior ISP. [De la
a păsa cu finalul din
gogeamite, lehamite].
pasămite (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÁSĂMITE adv. (
Pop.) Pesemne, probabil, se pare, se vede că...; într-adevăr. –
Păsa1 +
mite (
înv. „darămite”,
et. nec.).