parțialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARȚIALITÁTE s. f. (Rar) Atitudine părtinitoare (față de cineva sau de ceva); părtinire. [
Pr.:
-ți-a-] – Din
lat. partialitas, -atis, fr. partialité.parțialitate (Dicționar de neologisme, 1986)PARȚIALITÁTE s.f. (
Rar) Atitudine părtinitoare; părtinire. [Cf. fr.
partialité].
parțialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARȚIALITÁTE s. f. faptul de a fi parțial (2); părtinire. (< fr.
partialité, lat.
partialitas)
parțialitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*parțialitáte f. (d.
parțial, fr.
partialité). Defectu de a fi parțial.
parțialitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)parțialitáte (-ți-a-) s. f.,
g.-d. art. parțialitắțiiparțialitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)parțialitate f. părtinire.
parțialitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARȚIALITÁTE s. f. (Rar) Atitudine părtinitoare (față de cineva sau de ceva); părtinire. [
Pr.:
-ți-a-] —
Din lat. partialitas, -atis, fr. partialité.