par (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAR1, pari, s. m. 1. Bucată de lemn lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ◊
Loc. adv. Cu parul = cu forța, silit. ◊
Expr. A-i da (cuiva)
cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva);
p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc.
Parcă mi-a (sau
ți-a, i-a etc.)
dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută.
A (
i)
se apropia funia de par =
a) a fi bătrân, aproape de moarte;
b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul.
2. Cracă groasă de copac. ◊
Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). –
Lat. palus.par (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din
lat. par.par (Dicționar de neologisme, 1986)PAR adj. (
Mat.; despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu doi. ♦ (
Despre funcții) Care nu-și schimbă valoarea atunci când argumentul își schimbă semnul. [< lat.
par].
par (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAR1- pref. „prin”. (< fr.
par)
par (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAR2, -Ă adj. (mat.; despre numere întregi, puteri etc.) divizibil cu 2. ◊ (despre funcții) care nu-și schimbă valoarea atunci când argumentul își schimbă semnul. (< lat.
par)
par (Marele dicționar de neologisme, 2000)-PAR3(Ă) elem. „care naște, care produce”. (< fr.
-pare, cf.
lat. parere, a zămisli)
par (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)par (pári), s. m. – Băț, stîlp, nuia. –
Mr.,
megl. par. Lat. pālus (Pușcariu 1260; Candrea-Dens., 1324; REW 6182),
cf. alb. palë, it.,
sp. palo, fr. pieu, cat. pal, port. pao, ngr. παλοῦϰι. –
Der. împăra, vb. (a bate pari; a trage în țeapă;
refl., a se lovi, a se înțepa cu un par), pe care Candrea-Dens., 1325; Densusianu,
Rom., XXXIII, 70 și DAR îl derivă direct din
lat. impālāre; părui, vb. (a bate pari).
par (Dicționar de argou al limbii române, 2007)par, pari s. m. (er.) penis erect.
par (Dicționaru limbii românești, 1939)1) par m. (lat.
pâlus, par, din
paxillus, *paxius, d.
pángere, a înfige, a împinge; it. sp.
palo, pv.
pal, fr.
pieu, pg.
pao. V.
pagină). Prăjină scurtă, stobor, stîlp mic de lemn (lung de vre-o 2 m. și gros de vre-o 8 c.m., ca stîlpiĭ care susțin gardurile de la țară).
Cu paru, pin [!] mijloace violente, ca țăraniĭ, care, p. cel maĭ mic lucru, sar la bătaĭe cu paru:
aicĭ nu merge cu paru! A ajuns orĭ s´a strîns funia la par (loc. luată de la arie cînd caiĭ aŭ ajuns la par), am ajuns la extrem, la aman, nu maĭ am nicĭ o putere.
Cît cĭoara în par (subînț.
a stat), o clipă, puțin timp.
par (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *par m. V.
pair.