parșivenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARȘIVÉNIE, parșivenii, s. f. (
Pop. și
fam.)
1. Ticăloșie, mârșăvie.
2. Nerușinare, dezmăț. –
Parșiv +
suf. -enie.parșivenie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)parșivenie, parșivenii s. f. (pop.) 1. ticăloșie, mârșăvie
2. nerușinare, dezmăț
parșivenie (Dicționaru limbii românești, 1939)parșivénie f. (d.
parșiv).
Fam. Pop. Mare murdărie:
o parșivenie jidănească. Fig. Păcătoșie, murdărie morală. Decadență, corupțiune.
parșivenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)parșivénie (
pop.,
fam.)
(-ni-e) s. f.,
art. parșivénia (-ni-a), g.-d. art. parșivéniei; pl. parșivénii, art. parșivéniile (-ni-i-)parșivenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARȘIVÉNIE, parșivenii, s. f. (
Pop. și
fam.)
1. Ticăloșie, mârșăvie.
2. Nerușinare, dezmăț. —
Parșiv +
suf. -enie.