parșiv - explicat in DEX

parșiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARȘÍV, -Ă, parșivi, -e, adj. (Pop. și fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav. 2. Desfrânat, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. – Din ucr. paršyvyj.

parșiv (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
parșív (parșívă), adj. – Ticălos, șmecher. Rus. paršivyĭ „chelbos” (Cihac, II, 247). – Der. parșivenie, s. f. (ticăloșie); parșivi, vb. (a maltrata, a umili; a (se) murdări; a (se) deprava), cf. rus. parsiviti.

parșiv (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
parșiv, -ă, parșivi, -e s. m., s. f., adj. (pop.) 1. care are caracter josnic, mizerabil, ticălos, mârșav 2. desfrânat, nerușinat; impudic

parșiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
parșív, -ă adj. (rus. paršivyĭ, rîĭos, păcătos, d. parh, parš, rîĭe. V. parhal). Fam. Pop. Foarte murdar: Jidan parșiv. Fig. Păcătos, mizerabil, ordinar: om, caracter parșiv. Decăzut, corupt: femeĭe parșivă. S. m. și f. Un parșiv. Adv. În mod parșiv: a te purta, a lucra, a scrie parșiv.

parșiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
parșív (pop., fam.) adj. m., pl. parșívi; f. parșívă, pl. parșíve

parșiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
parșiv a. și m. Mold. râios: cu parșiva cea de țărancă AL. [Rus. PARȘIVYI (din PARȘA, râie)].

parșiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARȘÍV, -Ă, parșivi, -e, adj. (Pop. și fam.) 1. Care are caracter josnic; mizerabil, ticălos, mârșav. 2. Desfrânat, nerușinat, impudic. ♦ Care exprimă, trădează o senzualitate vulgară și exagerată. — Din ucr. paršyvyj.