partitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARTITÚRĂ, partituri, s. f. Notație muzicală cuprinzând toate părțile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse încât să poată fi urmărite concomitent;
p. ext. compoziție muzicală; partițiune. – Din
it. partitura, germ. Partitur.