partenogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARTENOGENÉZĂ s. f. Formă de dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundate
Vezi nota, prezentă la unele animale și plante (inferioare). – Din
fr. parthénogénèse.partenogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)PARTENOGENÉZĂ s.f. (
Biol.) Reproducere la unele specii de animale inferioare (albine etc.)sexuate prin ouă nefecundate. [< fr.
parthénogenèse, cf. gr.
parthenos – fecioară,
genesis – generație].
partenogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARTENOGENÉZĂ s. f. 1. (mit.) apariție a unor făpturi miraculoase în condiții excepționale. 2. reproducere la unele organisme sexuate (albine, purici de plante etc.) dintr-un ovul sau ou nefecundat. (< fr.
parthénogenèse)
partenogeneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)partenogenéză s. f.,
g.-d. art. partenogenézeipartenogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARTENOGENÉZĂ s. f. Formă de dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundate, prezentă la unele animale și plante (inferioare). — Din
fr. parthénogénèse.