partenogenetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARTENOGENÉTIC, -Ă, partenogenetici, -ce, adj. Care ține de partenogeneză, privitor la partenogeneză. – Din
fr. parthénogénétique.partenogenetic (Dicționar de neologisme, 1986)PARTENOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la partenogeneză. [Pl.
-ci, -ce. / cf. fr.
parthénogénétique].
partenogenetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARTENOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la partenogeneză. (< fr.
parthénogénétique)
partenogenetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)partenogenétic adj. m.,
pl. partenogenétici; f. partenogenétică, pl. partenogenéticepartenogenetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARTENOGENÉTIC, -Ă,
partenogenetici, -ce, adj. Care ține de partenogeneză, privitor la partenogeneză. — Din
fr. parthénogénétique.