parter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARTÉR, partere, s. n. 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului (sau puțin deasupra lui); totalitatea încăperilor situate în această parte a clădirii.
2. Parte a unei săli de spectacole cuprinsă între scenă și fundul sălii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii.
3. Parte dintr-o grădină sau dintr-un parc rezervată cultivării florilor sau a gazonului. – Din
fr. parterre.parter (Dicționar de neologisme, 1986)PARTÉR s.n. 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului; ansamblul încăperilor din această parte a clădirii. ♦ Primul etaj (de la intrare) al unei mine.
2. Parte a unei săli de spectacol cuprinsă între scenă și fundul sălii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii.
3. Parte a unei grădini sau a unui parc în care se cultivă flori. [Pl.
-uri, -re. / cf. germ.
Parterre, fr.
parterre].
parter (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARTÉR s. n. 1. parte a unei clădiri, la nivelul solului; ansamblul încăperilor din această parte a clădirii. ◊ primul etaj (de la intrare) al unei mine. 2. parte a unei săli de spectacol între scenă și fundul sălii. ◊ totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii. 3. parte a unei grădini sau a unui parc în care se cultivă flori. (< fr.
parterre, (1) germ.
Parterre)
parter (Dicționaru limbii românești, 1939)*partér n., pl.
e (fr.
parterre, d.
par, pe, și
terre, pămînt). Primu rînd al uneĭ case, catu care e pe pămînt. Partea unde-s stalurile în teatru. Spectatoriĭ din stalurĭ:
parteru aplaudă.parter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)partér s. n.,
pl. partéreparter (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)parter n.
1. partea unei case ce este la nivelul solului;
2. partea unei grădini garnisită cu flori;
3. partea unei săli de teatru în josul scenei și îndărătul orchestrei;
4. spectatorii din parter:
parterul aplaudă (= fr.
parterre).
parter (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARTÉR, partere,
s. n. 1. Parte a unei clădiri situată la nivelul solului (sau puțin deasupra lui); totalitatea încăperilor situate în această parte a clădirii.
2. Parte a unei săli de spectacole cuprinsă între scenă și fundul sălii. ♦ Totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii.
3. Parte dintr-o grădină sau dintr-un parc rezervată cultivării florilor sau a gazonului. — Din
fr. parterre.