partenogeneză - explicat in DEX

partenogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARTENOGENÉZĂ s. f. Formă de dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundate^{Vezi nota}, prezentă la unele animale și plante (inferioare). – Din fr. parthénogénèse.

partenogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)
PARTENOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Reproducere la unele specii de animale inferioare (albine etc.)sexuate prin ouă nefecundate. [< fr. parthénogenèse, cf. gr. parthenos – fecioară, genesis – generație].

partenogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PARTENOGENÉZĂ s. f. 1. (mit.) apariție a unor făpturi miraculoase în condiții excepționale. 2. reproducere la unele organisme sexuate (albine, purici de plante etc.) dintr-un ovul sau ou nefecundat. (< fr. parthénogenèse)

partenogeneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
partenogenéză s. f., g.-d. art. partenogenézei

partenogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARTENOGENÉZĂ s. f. Formă de dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundate, prezentă la unele animale și plante (inferioare). — Din fr. parthénogénèse.