paroi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARÓI1, paroiuri, s. n. Roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi, care a roit și el în aceeași vară. – Din
ucr. parij, rus. paroi.paroi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAROÍ2, pers. 3
paroiește, vb. IV.
Intranz. (Despre albine) A roi a doua oară în aceeași vară. – Din
paroi1.paroi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)parói,
paróiuri, s.n. (reg.)
1. roi de albine provenit dintr-un alt roi din aceeași vară.
2. ceară produsă de un paroi.
paroi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)parói (paróiuri), s. n. – Roi mic produs de un stup.
Bg.,
sb.,
slov.
paroj (Tiktin; Candrea; Conev 74),
cf. roi. –
Der. paroi, vb. (a roi a doua oară în aceeași vară).
paroĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)paróĭ n., pl.
urĭ și
oaĭe (rut.
páriĭ, pároĭok, paroik, sîrb.
parojak, nsl.
paroĭ; rus.
po-roitĭ-sĕa, a roi).
Est. Roĭ provenit dintr´un roĭ format în aceĭașĭ vară. Roĭ care n´a roit într´o vară, numit și
buhaĭ. V.
pîrvac.paroi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)parói1 (
pop.)
s. n.,
pl. paróiuriparoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paroí2 (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
sg. paroiéște, imperf. 3
sg. paroiá; conj. prez. 3
să paroiáscăparoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARÓI1, paroiuri, s. n. Roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi, care a roit și el în aceeași vară. — Din
ucr. parij, rus. paroi.paroi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAROÍ2, pers. 3
paroiește, vb. IV.
Intranz. (Despre albine) A roi a doua oară în aceeași vară. — Din
paroi1.