parodia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARODIÁ, parodiez, vb. I.
Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [
Pr.:
-di-a] – Din
fr. parodier.parodia (Dicționar de neologisme, 1986)PARODIÁ vb. I. tr. A face o parodie, a imita ceva cu intenția de a ridiculiza și de a obține efecte comice. [Pron.
-di-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
parodier, it.
parodiare].
parodia (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARODÍÁ vb. tr. a imita o operă literară sau maniera unui autor. (< fr.
parodier)
parodia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)parodiá (a ~) (-di-a) vb.,
ind. prez. 3
parodiáză, 1
pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3
să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)parodia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARODIÁ, parodiez, vb. I.
Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [
Pr.: -
di-a] — Din
fr. parodier.parodià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)parodià v.
1. a face o parodie;
2. fig. a imita gesturile, apucăturile cuiva.