parameci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARAMÉCI, parameci, s. m. Gen de animale infuzoare de formă oval-alungită, care trăiesc în apele stătătoare dulci (
Paramoecium); animal din acest gen. – Din
fr. paramécie.parameci (Dicționar de neologisme, 1986)PARAMÉCI s.m. (
Zool.) Protozoar ciliat din clasa infuzorilor, care trăiește în apele dulci stătătoare. [Var.
paramecium s.m. / < fr.
paramécie, cf. lat.
paramecium].
parameci (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARAMÉCI s. m. protozoar ciliat din clasa infuzorilor, în apele dulci stătătoare. (< fr.
paramécie, lat.
paramecium)
parameci (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PARAMÉCI (‹
fr.,
lat.; {s}
gr. paramêkês „alungit”)
s. m. (
ZOOL.) Gen de animale, infuzoare, de dimensiuni microscopice (
c. 200
μ), având formă oval-alungită cu cilii dispuși uniform pe toată suprafața corpului (
Paramoecium). Trăiește în ape staționare dulci; se dezvoltă în cantități mari în infuzii de fân; se hrănește mai ales cu microbi; animal din acest gen; pantofior (
2).
parameci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paraméci (-meci) s. m.,
pl. paraméci, art. paraméciiparameći (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARAMEĆI, parameci, s. m. (La
pl.) Gen de animale infuzoare de formă oval- alungită, care trăiesc în apele stătătoare dulci
(Paramoecium); (și la
sg.) animal din acest
gen. — Din
fr. paramécie.