paramagnetism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARAMAGNETÍSM s. n. Proprietate a unor corpuri de a se magnetiza (slab și temporar) prin introducerea lor într-un câmp magnetic. – Din
fr. paramagnétisme.paramagnetism (Dicționar de neologisme, 1986)PARAMAGNETÍSM s.n. Proprietate a corpurilor de a se magnetiza temporar în direcția intensității locale a câmpului magnetic. [< fr.
paramagnétisme].
paramagnetism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARAMAGNETÍSM s. n. proprietate a unor corpuri de a se magnetiza temporar în direcția intensității locale a câmpului magnetic. (< fr.
paramagnétisme)
paramagnetism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paramagnetísm s. n.paramagnetism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARAMAGNETÍSM s. n. Proprietate a unor corpuri de a se magnetiza (slab și temporar) prin introducerea lor într-un câmp magnetic. — Din
fr. paramagnétisme.