paralexem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARALEXÉM, paralexeme, s. n. (
Lingv.) Formație lexicală constituită din două elemente care nu formează un compus. – Din
fr. paralexème.paralexem (Dicționar de neologisme, 1986)PARALEXÉM s.n. (
Lingv.) Formație lexicală compusă din două elemente care nu sunt recunoscute ca un singur compus. [< fr.
paralexème].
paralexem (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARALEXÉM s. n. formație lexicală din două elemente care nu sunt recunoscute ca un singur compus. (< fr.
paralexème)
paralexem (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARALEXÉM, paralexeme, s. n. (
Lingv.) Formație lexicală constituită din două elemente care nu formează un compus. — Din
fr. paralexeme.